Lacul Vulturilor (Lacul fara fund), Muntii Siriu

0

„Aici spun ciobanii ca vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa-ntinereasca, aici isi invata puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufasii regi ai inaltimilor.”

Regii inaltimilor au cam plecat din tara noastra, dar legendele au ramas, iar lacul la care face referire Vlahuta in „Romania Pitoreasca” a capatat denumirea de Lacul Vulturilor.  Se mai numeste si Lacul fara fund, tot pornind de la o legenda, desi se stie ca are un fund, care atinge adancimea maxima la 2,5m.

Lacul se afla in Muntii Siriu din jud. Buzau, la 1420 altitudine. Sunt mai multe variante de traseu, iar cel ales de noi a fost cel din Crasna. Practic, din DN 10 Buzau – Brasov, din zona localitatii Crasna, porneste un drum neasfaltat spre padure, de-a lungul raului Crasna, pe care se poate merge cu masina in jur de 5 kilometri. Drumul spre Lacul Vulturilor se desprinde din acesta spre stanga, peste un podet, de la care esti atentionat ca circulatia autovehiculelor este interzisa.

Traseul nu este unul tehnic, cea mai mare parte din drum urca in mod constant pe drum forestier, apoi, ce ar fi trebuit sa fie doar poteca a fost transformat intr-un drum batatorit de ATV-uri si masini de teren, care, desi nu au voie, nu au nicio retinere in a ajunge pana pe malul lacului. Nici legal, nici moral, dar ce mai conteaza, cand ajungi la o frumusete a naturii fara sa depui nici cel mai mic efort. Unde o mai fi placerea, cine sa-i mai inteleaga?…

Desi nu este un traseu dificil, faptul ca este lung (~5km) si in urcare (~700m diferenta de nivel) il face destul de anevoios pentru cei neantrenati. Iti trebuie neaparat incaltaminte adecvata si apa suficienta, pentru ca nu ai nicio alta sursa de apa potabila pe tot traseul. Pentru prima si singura data am fost nevoiti sa ne folosim si frontalele, pentru ca ne-a prins noaptea pe finalul traseului. Nuuu, nu pentru ca am fi noi lenesi, ci pentru ca l-am facut toamna tarziu, cand ziua deja incepuse sa se micsoreze.

Pana aproape de Poarta Vanturilor, drumul urca in serpentine prin padure. Nu de putine ori te vei surprinde oprindu-te dupa curba si intrebandu-te „mai e muuult??” Da, mai e, iti spunem noi de pe acum. Ne asteptam la ceva mult mai usor si mai scurt, probabil ca de asta ni s-a parut ca nu se mai termina. Dupa ce treci de padure, se domoleste panta si incepi sa ai priveliste, asa ca incepi sa te bucuri mai mult de moment.

Odata ajuns in Saua Poarta Vanturilor, vei afla pe pielea ta de ce se numeste asa. Noi mai mentionam doar ca este locul in care se intalnesc mai multi curenti de aer din Carpati.

Inca 30 de minute si vei ajunge la lac, desi nu-l vei vedea decat cand vei ajunge foarte aproape de el, fiind asezat sub culme. Nu te vei intalni cu vulturii, dar iti poti imagina cum ar fi fost sa fi fost doar tu cu ei acolo.

 

Asa nu:

 

Text si foto: Tatiana Alexandru

Share.

Adauga Comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.