Pe drumuri de munte, prin Elvetia italiana

0

Elvetia nu este doar una dintre cele mai bogate tari din lume, ci si una dintre cele mai frumoase. Normal, doar e tara lui Heidi, iar peisajele de vis din povestea fetitei sunt cat se poate de reale. Pe numele sau complet si oficial Confederatia Elvetiana – din latinescul  Confoederatio Helvetica (de unde si prescurtarea CH de pe placutele de inmatriculare si de la codul de internet) -, Elvetia reuneste 26 de cantoane autonome. Unul dintre ele este Ticino, canton care constituie cea mai mare parte a asa-numitei Elvetie italiana – Svizzera Italiana.

Ticino nu doar ca se invecineaza cu Italia, dar singura limba oficiala de aici este italiana. Practic, daca nu esti atent, uneori nici nu-ti dai seama ca ai trecut dintr-o tara in alta. Elvetia italiana are parte insa, ca mai toata Elvetia, de niste peisaje superbe, presarate cu munti spectaculosi si lacuri care le oglindesc frumusetea.

Lago di Lugano

Lago di Lugano

Si daca esti cu masina prin zona de nord a Italiei invecinate, ar fi pacat sa nu dai o fuga si prin Elvetia italiana, mai ales ca cele doua tari isi impart frateste doua dintre cele mai celebre si frumoase lacuri din zona: Lacul Lugano si Lacul Maggiore. Si de unde se pot vedea cel mai bine cele doua lacuri, daca nu de undeva de sus, de pe muntii din jur? Prin urmare, am cautat cele mai bune locuri de panorama si am pornit la drum. Si cu masina, dar si pe jos. Si iata ce am gasit:

Muntele San Salvatore

Orientandu-ne dupa Google Maps, muntele San Salvatore parea un loc perfect de panorama asupra Lacului Lugano, mai ales ca nu anunta nici prea mult efort. Traseul incepe din pitorescul satuc Carona, de langa Lugano, cel mai mare oras al cantonului. Lasi masina in aceasta parcare gratuita si mergi pe jos, pe un traseu foarte bine amenajat, cu o lungime de 2 kilometri. In functie de ritmul de mers si de numarul de poze de pe traseu, poti face si o ora, si doua. Traseul poate fi facut cam de oricine, singura conditie fiind sa ai o incaltaminte cat de cat adecvata de munte.

Odata ajuns sus, vei vedea ca merita. De pe platoul de la Varful San Salvatore ai o panorama superba oriunde te-ai uita: asupra lacului Lugano, taiat in doua de un pod rutier si feroviar, asupra orasului Lugano si a imprejurimilor sale, asupra Lombardiei ori a Elvetiei pana hat, departe, la niste varfuri montane aflate la sute de kilometri departare.

Pana pe varful San Salvatore poti ajunge, in circa 12 minute, si cu un funicular care pleaca din localitatea Paradiso, biletul dus-intors costand 30 de franci elvetieni pentru un adult sau 13 franci pentru un copil intre 6 si 16 ani. In extrasezon circula insa doar in weekend, insa noi va recomandam traseul pe jos.

Muntele Gambarogno

La vreo 50 de kilometri de Lugano se afla Lacul Maggiore, un alt reper al frumusetii zonei, pe care trebuie sa-l vezi. Poti alege sa mergi doar pe drumul national paralel cu Autostrada 2 elvetiana, pentru a nu plati vigneta de 40 de franci elvetieni pentru un an, daca nu mai ai si alte drumuri de facut.

De pe marginea Lacului Maggiore vei urca pe un spectaculos drum de munte, intitulat La Strada D’Indeman, un fel de Transfagarasan elvetian (unul din zecile de astfel de drumuri din Elvetia, de altfel), doar ca permanent deszapezit si, evident, mult mai bine intretinut. Soseaua este pe alocuri destul de ingusta – nu prea incap doua masini una pe langa alta, dar nu este nici circulat – cel putin in februarie, cand am fost noi. Drumul este strabatut si de o linie de transport in comun, asigurata de un autobuz, pentru ca exista niste mici satuce de-a lungul acestui drum. E cam singura grija pe care trebuie sa o ai ca sofer pe acest drum: sa acorzi prioritate acelui autobuz cand o sa-l auzi claxonand inainte de a-l vedea iesind de dupa o serpentina in ac de par.

 

Dupa 12 kilometri de urcus cu masina, ajungi intr-o parcare si statie de autobuz intitulata dupa numele zonei – Alpi di Neggia, loc de pornire pentru zeci de trasee montane.

Lasi aici masina si o iei la pas spre varful Monte Gambarogno. Sunt circa 2 kilometri de urcus, nu foarte usor, iar traseul ti-l faci cam singur – urmezi directia indicata de sageata amplasata la startul traseului sau mergi serpuit pe unde ti se pare tie mai usor. Punctul final e unul singur si clar: varful muntelui din dreapta, la baza caruia se afla parcarea. Pe ultima jumatate de traseu urcusul devine ceva mai greu – dar deloc de speriat – insa odata ajuns sus, pe culme, ti se va dezvalui o imagine aproape ireal de frumoasa asupra Lacului Maggiore si a intregului lant muntos al Alpilor din sudul Elvetiei. O imagine de vis, de care iti va fi greu sa te desparti prea repede.

Noi am petrecut vreo 2 ore sus doar privind peisajul si nu ne-am saturat. Ba chiar ne-am jurat ca mai revenim vreodata, cand va fi mai cald si ziua mai lunga, doar ca sa stam tolaniti pe iarba si sa admiram peisajul. Am coborat spre parcare doar pentru ca ne-am dorit sa iesim din munti cat inca era lumina.

 

Noi am continuat sa inaintam pe drumul asta de munte, sa intram in Italia pe acolo si sa coboram spre malul italian al Lacului Maggiore, in localitatea Maccagno con Pino e Veddasca. Partea italiana a drumului e mai proasta si pe alocuri chiar si mai ingusta, dar cand am ajuns la malul lacului am prins un apus fenomenal.

Bonus: orasul Lugano

Lugano este principalul oras de pe malul lacului cu acelasi nume si cel mai mare al cantonului Ticino. Nu si capitala cantonului. Este insa al treilea cel mai mare centru financiar al Elvetiei, iar asta se vede. De fapt, chiar daca totul este scris in italiana, se vede de la o posta ca nu mai esti in Italia. Cam totul in Elvetia este cu cateva clase peste Italia – si cu cateva zeci de clase peste Romania, evident. Chiar daca, asa cum spuneam, e posibil sa nu realizezi cand ai trecut granita din Italia in Elvetia, realizezi repede unde te afli – dupa rigurozitatea marcajelor, dupa curatenia generala, dupa strazile late, dupa toate cladirile reabilitate si perfect intretinute, dupa cum arata si dupa cum se imbraca oamenii, dupa cum sunt tunsi copacii, dupa intregul aspect al locurilor, dupa cum se conduce, dupa preturi – doar carburantii sunt mai ieftini decat in Italia.

Orasul Lugano este perla locului, iar faleza frumosului oras elvetian te face sa crezi ca esti undeva pe Coasta de Azur, nicidecum pe malul unui lac de la granita italiano-elvetiana. Este un oras care chiar trebuie vizitat, daca tot te invarti cu masina prin zona. Parcheaza aici – esti chiar in centru, nu e foarte scump (primele 3 ore costa cate 2 franci pe ora, dupa care 4 franci pe ora, dar dupa ora 19.00 este doar 1 franc pe ora). Numai sa gasesti locuri. O plimbare prin Lugano sau prin Elvetia, in general, iti va confirma ca un oras sau o tara pot arata asa cum ne imaginam fiecare dintre noi ca trebuie sa arate un loc civilizat, condus si locuit de oameni responsabili.

 

Drumuri bune si frumoase!

Text: Mircea Doaga

Foto: Tatiana Alexandru

Share.

Adauga Comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.