Viata la cort 1: Totul are un inceput

0

Am aproape 40 de ani si nu am fost niciodata cu cortul. Niciodata pana acum.

Dupa ani intregi de tatonari si de apropouri, dupa ani intregi in care fiecare vizita la Decathlon se transforma intr-o lunga analiza a corturilor expuse si dupa ce intr-o buna zi m-am trezit cu cortul in casa, am cedat. Am zis, hai, cat de rau poate sa fie? Iar cortul nu era orice cort, pentru ca de ce sa fie simplu cand poate fi complicat? Nu se putea sa fie unul “2 secunde”, pe care l-ai scuturat de doua ori si gata, l-ai pus. Nu, al nostru trebuia sa fie mare, de 4 persoane, si neaparat sa aiba veranda, sa nu intram in “camera” direct de afara. Vila, cum ar spune unii.

Prima incercare  a fost in luna mai, cand am plecat la mare si ne-am propus sa testam aceasta experienta intr-un camping care obligatoriu trebuia sa aiba si camere disponibile, pentru orice eventualitate.

A fost nereusita, pentru ca am fost nevoiti sa montam cortul pe intuneric, si, fiind prima data cand faceam asa ceva, nu ne-a iesit. Eu am rasuflat usurata si m-am bucurat de confortul camerei. El a fost dezamagit si si-a propus sa se razbune.

Dupa ceva timp, in care eu am crezut ca el a renuntat la idee sau macar ca a uitat de ea, intr-o zi frumoasa de august mi-a spus: Vrei maine traseu in Fagaras? Bine, dar plecam de azi si stam intr-un camping la Carta. Am gasit unul foarte fain, cu nota foarte buna , si se pare ca propietarul este olandez, deci trebuie sa fie ceva dragut.

N-a uitat, ce ma fac? Nici nu avea cum sa uite, cand cortul, sacii de dormit si toate celelalte nimicuri necesare pentru viata la cort stau in dormitor, dupa usa, fix sub ochii lui.

Are si camere de inchiriat? NU!

Si am plecat spre Campingul De Oude Wilg (la Salcia Batrana), Carta, Sibiu. El voios tare, eu cu speranta ca nu-l  vom putea monta si vom gasi repede o cazare. Dar, de data asta, fiind miezul zilei, am descoperit instructiunile din husa cortului si, ce sa vezi,  a fost chiar foarte usor de montat. Nu chiar doua secunde, dar in maxim o jumatate de ora eram deja aranjati – cu tot cu saltea umflata. Si deja beam cate o bere, sa fie sigur ca nu mai plecam de acolo!

De ce Campingul De Oude Wilg? Datorita notei foarte mari de pe Google, 4,7 din 164 de recenzii. Majoritatea spun ca este un camping ca afara, dar putem doar sa-i credem pe cuvant pana ajungem sa avem cu ce compara. Foarte multi straini in acest camping, cu caravane sau rulote, am estimat un procent de 75%, poate si datorita faptului ca proprietara chiar este olandeza, casatorita cu un roman, iar site-ul campingului este in olandeza: http://www.campingdeoudewilg.nl/.

Ce am gasit in acest camping? Absolut tot ce am avut nevoie pentru statul in natura: suficient de multe locuri de campare incat sa nu stai foarte inghesuit , curent electric pana la cort, multa verdeata si spatii cu umbra, zona de gratar, Wifi, bucatarie , apa potabila, apa calda, dusuri si toalete curate si cu toate articolele de igiena necesare. Am gasit o gazda primitoare, care vorbeste foarte bine romaneste si care ne-a ajutat cu informatii despre imprejurimi si, cel mai important, cu spray impotriva tantarilor. Preturile le gasiti pe site-ul campingului, in euro. Noi le stim doar pe cele pentru campare: 10 lei de cort, 15 lei de persoana , 5 lei de masina, 5 lei pentru prelungitor foarte lung, sa-ti aduci curent electric in cort.

Am gasit si  liniste, ceea ce conteaza cel mai mult in astfel de locuri. Te duci sa te relaxezi si sa te bucuri de statul in natura, nu sa asculti muzica petrecaretilor si sa le mirosi frumul de gratar (vezi alte zone de campare frecventate de romanul vesnic petrecaret si galagios). Strainii sunt destul de educati in aceasta privinta: sunt atat de linistiti incat nici nu-i auzi ca sunt acolo, doar ii vezi. Nici copiii lor nu fac galagie, ceea ce este chiar surprinzator, nu ne dam seama cum reusesc, pentru ca si ei se joaca, alearga si interactioneaza. Singurele momente de galagie la care am asistat au fost facute de o familie de romani cu doi copii: tipete, urlete, plansete, totul culminand cu cateva palme la fund. Langa ei, o familie de nemti cu 3 copii: niciun zgomot!

Foarte aproape de camping se gaseste un mic magazin universal de unde iti poti lua toate cele  necesare de mancat, baut sau igiena. Noi am luat parizer cu mustar, paine cu cartofi si bere cu alcool, iar la desert: eugenii. Daca tot ne facem de cap, sa ne facem pana la capat.

Pe scurt:

Ce mi-a placut: Linistea si curatenia, spatiul verde generos, gazda, turistii straini care ne inspira pentru viitoarele aventuri. Salteau gonflabila a fost foarte utila, nu as fi suportat sa dorm doar in sacul de dormit. Lampa de cort a fost si ea bine-venita – am avut permanent lumina.  Dormitul afara a fost minunat.

Ce nu mi-a placut: Tantarii, calea ferata care este foarte aproape de camping si dinspre care se aude glasul rotilor de tren (pana la urma noi ne-am obisnuit cu el),  vecinii de etnie roma (de treaba) de la care mai vine cateodata (rar) miros de animale, sacul de dormit in care ma simteam imobilizata.

Ce am invatat:  Avem nevoie de scaune pliabile si o masuta; neaparat de solutii impotriva tantarilor – pastile, sprayuri; vrem si perne, poate si o patura in locul sacului de dormit. Data viitoare trebuie sa fim mai atenti la aprovizionare. Trebuie sa fim mai atenti la locul de campare – sa nu mai fie prea departe de toalete, dar nici foarte aproape.

Drumuri bune si frumoase!

Text: Tatiana Alexandru

Foto: Tatiana Alexandru; Camping De Oude Wilg

Share.

Adauga Comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.